adâncul adâncindu-și absolut la spre cer
decantând materia ritmic mai aproape
întru izbăvire în propriul ei mister
timpul de un timp nu se mai reface
inelele de clipe din cadru-i inelar
incantează noi vibrații pe care preface
în fluxuri asonante pierdute de sonar
ajuns-a la margini inexistente de spații
acolo unde-n vid și-a început menirea
de-a stinge și aprinde repetat constelații
ce-n infinituri multiple tăinuiesc nemurirea
timpu-și intră-n sine și se reinventează
în cuantice fragmente inspiraționale
rațiunea de a fi i se diminuează
relativizându-și momentele astrale
plutind materia din departe-aproape
întru izbăvire în propriul ei mister
timpul nu mai curge ca un izvor de ape
adâncul adâncindu-și nu doar înspre cer
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu