De când inelele de ani circular vicioase
mi-au logodit trunchiul în arhimedică spirală
ecoul de trecut pe tobogan străbate
o tot mai lungă cale ce a ajuns astrală.
Retina și timpanul au început să prindă
memorii-n depărtarea de dincolo de mine.
Din real și spațiul și timpul de rutină
își pierd din absolutul injectat în vine.
Distinctivul eu cu contururi ferme
ca m-a decupat din tot ce mă-nconjoară
separându-mă ermetic în propriile caverne
își pierde consistența și parcă dă să moară.
Robia libertății ce mi-a fost rost și crez
îmi descleștează cătușele de simțuri
ca din oglinzi de mine să pot să evadez
în lumini eterne lipsite de-orizonturi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu