miercuri, 1 mai 2019

Slavă farmecului feminin

Viața mea o pot reduce la fascinația față de femeile frumoase. Pe toate le-am savurat din priviri, cu unele am avut fantezii, pe unele le-am iubit, câteva mi s-au dăruit. Existența lor mi-a dat răgazuri minunate să mă simt pe mine, cu dorințe și, distinct, cu contemplări dătătoare de energii, nebănuite altfel, care aparțin teritoriului dintre viață și moarte. Extazierile de felul acesta sunt reminiscențe ancestrale, le simt nemărginirea care mă scoate temporar din temnițele realității, din propriile înlănțuiri, catharsisul lor deschizându-mi porți către o suprarealitate, lipsită de condiționări, de constrângeri, de neputințe, de frici și așteptări. Doar trupul se mai opune acestei stări, exagerbând cu înverșunare, sangvinic, cu foame de întregire, prin toate simțurile sale instinctive, dorințe de atingeri, de îmbrățișări nebune, de întrepătrunderi corporale palpabile, explicite vizual și auditiv. Epuizabile dar regenerabile, acestea dau virilitate farmecului, altfel pasiv, al contemplării frumosului feminin.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu