între mine și lume e o fereastră
care filtrează întruna lumină albastră
precipitații diverse de gânduri
printre nori de-ntrebări în mănunchiuri
printre nori de-ntrebări în mănunchiuri
restul e un zid de necunoscut din ceață pietre și scânduri
prin fantele căruia din senin uneori
se ivesc oameni insecte ape ierburi comori
strecurate ecouri și umbre care ard puțin și se sting
în memoria din spatele marelui dig
în memoria din spatele marelui dig
acolo unde nu există nici fereastră nici zid
iar eu nu mai sunt separat ci același aceluiași fiind
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu