Când te privesc dormind

Când te privesc dormind pari cu totul inertă,

dar dacă te-ating ușor părerea asta devine incertă:

Prin tine trec valuri din aerul pe care-l respiri;

sub obrajii albi ca doi ofiliți trandafiri,

curge năvanic sânge ca un râu subteran;

inima-ți vuiește, când ca un năvalnic ocean,

când murmurând tainic ca un fir de izvor;

pe cerul tău interior visele plutesc nor după nor;

eu cred că nu vezi și n-auzi nimic niciodată,

dar tu necontenit privești și asculți o lume abstractă.

Și văd trupul tău sculptură-ntr-un aisberg:

al meu pe de-a-ntregul, dar niciodată întreg,
că-l pierd când îl am și-l am când îl pierd.