În imagine vestigiu sirian
sub urmele improbabile ale pașilor în retragere din lume
voi planta mine de gânduri în defensive cuvinte
de clanța intrării voi lega clopoței de vers să răsune
atunci când vântul va bate sau ploile incanta-vor colinde
pe hol înșira-voi poeme veștejite din aduceri aminte
iar la fereastra unde soarele știu că apune
voi pune lumânări pe care razele lunii le va aprinde
arzând metafore venite prea târziu de niciunde
apoi când amorțeala singurătății mă va pătrunde
și alătuturi timpul va-ncepe ritualul de-a se sinucide
în adâncul din mine tot ce n-am scris voi ascunde
sporind misterul abscons al mulțimilor vide
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu