Ore pârjolite de clipe

ochii sunt ferestre de lumini străbătute

luciul în care naufragiază pierdute priviri

ochii tăi sunt două găuri cu vise nocturne 

beznă în care licuricii-s oștiri 

ochii sunt două anotimpuri trecute

două coroane de pomi înfloriți

două lacuri cu două ceruri pierdute

refugii de taină pentru poeți nedormiți

sunt două pagini dintr-un intim jurnal

în care timpul se surpă neîngrădit

joc între sacrul căzut în profan

și profanul în sacru repetat răstignit

sunt două nopți care crapă de ziuă

două călduri aburite de ger

sunt două flori cu pistil și stamină

două destine adâncite-n mister

sunt două-nceputuri de căderi în abis
două piscuri cu nori franjuri sau tiv
sunt două poeme ce nici nu s-au scris
dar se-aud ecou în laitmotiv

sunt două ore pârjolite de clipe

în care zilele nopțile anii se pierd

sunt două renunțări de chemări ispitite

două drumuri ce duc mereu în infern