duminică, 17 februarie 2019

S-a mai săvârșit o zi

S-a mai săvârșit o zi pe lespedea de timp.

Pleoapele-i cu gene lungi de raze s-au închis pe zare
în timp ce ea aluneca pe solzi de întuneric licărind
cufundându-se cu totu-n adâncul nopții mare
acolo unde umbrele și luna îi vor bea lumina din murind.

Să fie destinul implcabil? Străvechea reluată întâmplare? 
Sau este ritualul clasic al unui suicid?

sâmbătă, 16 februarie 2019

De-atâtea zile și de-atâtea nopți

de-atâtea zile și de-atâtea nopți
țara a devenit preerie de coioți
umbre inculte de ticăloși și hoți
îmbrăcate-n costum de patrioți
corupând părinți bunici nepoți
ștrangulând speranțe de la toți
de-atâtea zile și de-atâtea nopți

miercuri, 13 februarie 2019

În intrândul nebuniei de geniu

Pictor: Marcel Seralio

tăcerea
inundație ca o apă venind din adânc
deșertificând tot aeru-n piept

singurătatea
redută mușuroi în pustiul din câmp
străpunsă de adevărul nedrept

îngândurarea
coroană nevăzută de păsări zburând
în cercuri largi pe cerul incert

trei torțe-n ale nebuniei intrând
deliruri geniale de note-n concert

Am nevoie

Flora, sec. I î. Hr., Museo Archeologico Nazionale di Napoli, Italia

am nevoie în cuvinte
de frunze 
de flori 
de cer 
de frig și fierbinte
de sclipiri și de umbre
de relieful trupurilor blânde
de vise
să le pot în mine pătrunde 

ce aș fi
ce lumea ar fi
fără gând și cuvânt 
pentru frunze
flori
cer și pământ
pentru relieful trupurilor blânde
ființând laolaltă pe-a clipelor unde
frig și fierbinte
sclipiri și umbre
în mine
cu mine 
izvorând mereu din cuvinte

marți, 12 februarie 2019

Rătăcitor

atâtea drumuri trec prin ochii tăi
că nu am timp să le parcurg pe toate
mă-ntârzie cele cu lacrimi și văpăi
oglinzi de nori căzuți din ceruri sparte
răscruci de ram inflorescente căi
labirint stelar de gânduri încetate
cu atâtea piscuri și cu atâtea văi
care nu există dar sunt adevărate

luni, 11 februarie 2019

Boemul

Trec așa, agale, prin pliurile vieții,
să le răsfir culoarea, sunetul și-aroma,
dar nu mai cred demult ce spune axioma
că mersul zile-i scris în ochii dimineții.

Zilele-mi încep târziu, după amiază,
cutreier solitar muzeele de artă,
apoi cu frumusețea fug, s-o facem lată,
eludând conștiința ce-mi este dată pază.

Bulevarde care fierb de mașini și lume
le travesez agale, pierdut și anonim,
dar în tot vacarmul mă scot din unanim
cu un concert de orgă ce-mi vine din genune.
Îmi irosesc tot timpul, mă irosec pe mine,
trupul bunăoară nu mă mai încape
și-mi las pașii în urmă să zbor către departe
unde visele sunt vulturi ce se întrec cu sine.

Iubirea mea e un contur îmbrăcat în zare,
un viitor de-aproape, o morgană fată
care dispare atunci când mi se-arată
ca fumul de țigară, ca vinul din pahare.

Astfel îmi cheltui vremea, doar să o găsesc,
dar nu pot da-ncarnare ideii despre sine,
sunt prea impur s-ating imaculăți divine
și orbitez departe de cele ce iubesc.

duminică, 10 februarie 2019

Vino tu sau vin eu

vino tu 
sau voi veni eu
mai avem de lucru la amintirea despre noi
timpul ne presează
spațiul ne devine rană albastră
însă trebuie să desăvârșim această operă
numai a noastră când vom termina-o
istoviți
odihnindu-ne la o oarecare distanță
vom avea perspectivă
unghiuri multiple de vedere și contemplare din nori
timpul ne va releva în rama uitării sale
capodoperă a amintirii de noi