Stropi de timp

Plouă,

iar stropii…

stropii sunt timp.

Atâta timp n-a mai fost niciodată…

Saturat de timp e prezentul,

viitorul de pe-acum e petrol;

adâncurile toate ies negre,

numai noroi şi nămol.

Curat nu este nici cerul:

sus sunt râuri de nori

curgând într-o deltă uriaşă.

Impermeabil e timpu-napoi!

Liane, hăţişuri de timp,

zgârie civilizaţia umană…

Trecutul, agonic, cu faţa la noi,

duhneşte ca şi o rană.

Ură, războaie, trădări şi suspine,

în rame de dragoste zac.

Galeria aceasta de nouri,

plouă, trăznind într-un lac.

Fulgeră gândul şi tună prostia

prin timpul ce trece şi vine mereu…

Bolta apasă, Pământul mai ţine,

dar plouă întruna mai mic şi mai greu.

Plouă.

Stropii sunt timp…

Atâta timp n-am văzut nicidată!…