Durerea (1)

nu mai am loc pentru durerea mea,

am dus-o peste tot, dar înc-o am,

i-am dat liber să plece unde-o vrea,

doar noaptea să revină la bairam

a crescut mereu și-i ditamai durerea,

e greu să mi-o mai scot din suflet,

nu mai agreează nici plimbarea

și-atuncea strică tot sub al ei umblet

îi place să rămână doar la mine,

să-mi țină de urât când nu mai dorm,

să mă strige când îmi este bine,

să explodeze ca bobul de pop-corn

durerea mea și eu - o-nlănțuire

ce nu este plăcută la vedere,

ne ocolește orice fericire,

doar mila își mai face o părere

am învățat-o să rămână mută,

să nu mai plângă pentru orice fleac,

în inimă când e, să fie surdă,

muzica nefiindu-i ei pe plac

dar tot va trebui să ne mutăm

izolați, departe mult de lume,

între pereți doar singuri să umblăm

în taină numai noi să facem glume