Te-ai strecurat în noaptea mea încet,
(îmi deschisesem ochii către stele)
mi-ai picurat întru-nceput pe gene,
apoi în vis, în inimă și-n cuget.
Am crezut că m-ai ales anume,
că ai venit de dorul tău și-al meu
să dezghețăm la foc de șemineu
iarna ce venise peste lume.
Ne-am învelit iubirea cu iubire,
tremuram în degete ispite
murmurând ca un izvor cuvinte,
ne-am înecat privire în privire.
Numai că-ntr-o bună dimineață
tu ai plecat încet cum ai venit
semn că lângă mine doar te-ai rătăcit,
alta era calea ce-o căutai prin ceață.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu