Despre nimic

sunt tot mai transparent

lucruri care se izbeau până acum de mine

și se deformau 

sau mă răneau lovindu-mă

de-acum mă traversează

de parcă aș fi pe cale să devin văzduh

nu mai reușesc să apuc nimic

nimic nu mă mai poate lua

parcă dizolv și mă dizolvă totul

mă evapor 

nu mă mai scurg

punctele cardinale reper

se reunesc în mine

 de parcă ar fi să devină o sumă a lor
un singur punct

iar punctul nu e ca mingea

să sară

să se rostogolească

punctul este esența nimicului

este fără să fie de fapt

nu este de fapt dar este

fără unde

când

 dacă

 poate

ar fi mai interesant
se pare

să fii nimic

decât să fii ceva