Ipostaze

te-am zărit cam tristă pe banca unui gând

apoi te frământai în colțul unei temeri

te-ai cățărat ca o lumină - asta de curând -

pe funia veștejită a unei iederi

mergeai în întuneric pe-o plajă de nesomn

valuri de timp ștergeau nisipul urmei tale

am intrat în mare da-mi răsuna a gol 

deja erai departe urmând o altă cale

ți-am surprins refrenu-n concertul din păduri
mi-l fredonai adesea în tainicele strângeri
iubirea pe atunci nu se-neca în gânduri
noi alergam prin visul încărcat de nuferi

te-am revăzut prin poarta verii către toamnă

adierea-ți caldă se prefăcea în vânt 

frigul ce-a intrat la mine pe verandă

mi-a viscolit tot dorul în bulgări de cuvânt