Perorație (2)

ne ducem traiul 

așa cum e

personalizat

în sumedenii de universuri

unele apropiate

altele depărtate

potrivit teoriei sistemelor

plasate unele în altele

seducătoare sunt toate

însă universul cuvintelor

cred că le întrece pe toate

litere

silabe

vorbe

limbi

limbaje

bla-bla-bla

receptăm infinite semne

sunete

noțiuni 

concepte
mesaje
simboluri

din acest univers atât de explorat

rămas totuși inepuizabil

precum propriile creiere

aș zice

din toate cuvintele

câte or exista

anumite nume proprii 

se particularizează prin aceeea că 

ele însele ne sunt galaxii uimitoare

strălucind orbindu-ne

micindu-ne

înălțându-ne

și

paradoxal

fiindu-ne concomitent 

extrem de apropiate și extrem de depărtate

par multe

dar sunt totuși puține

multe

pentru că nimeni nu ar putea face cu ele

o listă exhaustivă

puține

pentru că fiecare nume

ne spune mai mult decât ceea ce noi am putea vreodată spune

și nu avem cum face mai mult decât un sumar neelocvent

în nici un caz de tip ordinal

ci eventual cardinal

dar cel mai bine ar fi

să ne aruncăm privirile pe rafturile bibliotecilor care păstrează asemenea constelații de cuvinte