Perspectivă (1)

înalturi de cer cu margini de zare

sub clopot imens m-au răsărit pe pământ

și bate în mine nevoia de soare

de iubire în suflet, în carne,-n cuvânt

marea, câmpia, munții și norii
oglinzi de-anotimp în ape culori
mă încarcă de farmec odată cu zorii
și până în noapte mă traversează-n fiori

prin cupole de zi și de noapte-alternând
curg molecule de timp transparent
și totul devine efemer și trecând
clătinat în mister și în tâlc aparent