În peșteri de noapte

se preling înserări pe pereții de zare

soarele curge-n culori sângerii

de nu s-ar înnora cu semne-ntrebare

n-aș conjuga mereu pe „a fi”

n-aș asculta în peșteri de noapte

ecouri din vorbele mele dintâi

m-aș închide tăcut în pagini de carte

cuvinte și fraze să am căpătâi

aș visa în poeme iubiri înflorite
primăveri calde sub câmpia de cer
aș bea din clepsidre stropii de clipe
uitând că nu sunt, c-am fost efemer