Amintind de Baudelaire

photo by Silvia Hokke

O dată, demult, o frumoasă femeie

cu brațul său fin, brațul meu l-a atins

iscând în adâncu-mi o fierbinte scânteie

care sufletu-ntreg pe dat l-a aprins

A fost un fior ce-a devenit un stigmat
în bezna din mine părând ca o lună

lucind tot timpul lung ce-a urmat

obsedant mereu cu mine-mpreună

Mă arde de-atunci mocnit și plăcut
o taină subtilă-n amintire pătrunsă
tatuaj ca un vers discret de sărut

cicatrice-nflorită, de lume ascunsă

E șoaptă ce-aprinde perpetuu ecou
cremene-n peștera timpului dus

strălucind ca bucuria unui cadou

ce-n tinerețe m-a vrăjit și sedus