am tot dat din suflet ăstei vieți
luându-i timp și spațiu să mă văd mișcând
întrebând din când în când profeți
încotro e calea pe care să m-avânt
direcții de păreri și sensuri de idei
suite și căzute povârnișuri
s-au deschis sub pașii mei polei
de clipe ispitind cu luminișuri
și-acuma încotro că timpu-mi se sfârșește
spațiul mă-mpresoară în a sa natură
sufletul curând și el mă părăsește
deci voi pleca cu el în altă aventură
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu