ziua se stinge ca o țigară fumată
cu jar în scrumiera de cer
cu fum într-un picur de apă
cu lacrimi în nori de mister
cu gene de somn rimelată
cu nostalgice clipe-n eter
cu gândul la ce-a fost o dată
din ea ies umbre-ale nopții
se sting stele de rouă pe gene
se trezesc presimțirile sorții
licăresc amintiri în solzii de vreme
iar gândul numără-n pachetul din minte
zile fumate și zile de mâine
la cafeaua vieții amar de fierbinte
o altă țigară din nou se aprinde
din ea ies umbre-ale nopții
se sting stele de rouă pe gene
se trezesc presimțirile sorții
licăresc amintiri în solzii de vreme
iar gândul numără-n pachetul din minte
zile fumate și zile de mâine
la cafeaua vieții amar de fierbinte
o altă țigară din nou se aprinde
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu