Când șterg oglinda aburită

Classic Art

atunci când șterg oglinda aburită

de respirația clipelor plângând

mâna mi-o ating de mâna oglindită 

și-un fulger mă străbate din adânc

este chemarea unui strigăt mut 

o ne-nțeleasă spaimă presimțită

aproape fiindu-mi și totuși de demult

inflexiune-n timpul care nu există

umbre vagi încep să se-ntrevadă

mă tai în vise cu cioburi de cuvânt

prin răni deschise picur în oglindă
străfulgerări din mine sângerând