Mimetism

După un gând de Edgar Allan Poe

Văl negru întunecat

de orgoliu nemăsurat,

vis, reverie 

viața părea să-mi fie.

Numai că o dată

dintr-o nebuloasă
vie, fabuloasă,

gloată animată cu personaje trecute
de nimeni azi știute,
cu priviri pierdute
și gânduri anodine,

se porni prin mine.

Dezmoșteniți din pământ,

din lume, din iubire și gând,

halucinante cohorte mă traversau coșmar, 

ca pe un hotar.

Existența-mi lumească de-atunci se zdruncină,

timpul de lumină mi se estompă,

și-așa negândit

m-am pierdut în alaiul care m-a înghițit.