ochii sunt ferestre de lumini străbătute
luciul în care naufragiază pierdute priviri
ochii tăi sunt două găuri cu vise nocturne
beznă în care licuricii-s oștiri
ochii sunt două anotimpuri trecute
două coroane de pomi înfloriți
două lacuri cu două ceruri pierdute
refugii de taină pentru poeți nedormiți
sunt două pagini dintr-un intim jurnal
în care timpul se surpă neîngrădit
joc între sacrul căzut în profan
și profanul în sacru repetat răstignit
sunt două nopți care crapă de ziuă
două călduri aburite de ger
sunt două flori cu pistil și stamină
două destine adâncite-n mister
sunt două-nceputuri de căderi în abis
două piscuri cu nori franjuri sau tiv
sunt două poeme ce nici nu s-au scris
dar se-aud ecou în laitmotiv
sunt două-nceputuri de căderi în abis
două piscuri cu nori franjuri sau tiv
sunt două poeme ce nici nu s-au scris
dar se-aud ecou în laitmotiv
sunt două ore pârjolite de clipe
în care zilele nopțile anii se pierd
sunt două renunțări de chemări ispitite
două drumuri ce duc mereu în infern
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu