Atlantida din ape

Necontenite izvoare limpezi ivite din lumi de adânc

rostogolindu-se peste pietre și prin lumina care trece prin vânt

își duc existența între râpe și văi săpate-n pământ

pe lunga ieșire la imperiul apelor pe care-l aude strigând

ca un sânge străbun neliniști în coame de valuri purtând

Veniți prin estuare prin delte prin ploi prin orice curgând

Atlantida-i aproape Ne cheamă la dânsa curând