Luna pâlnie luminează
străzi înguste vechi de ani,
caldarâmuri adormite,
câini, gunoaie și golani.
Lung, pe raza-i impregnată
de miros pestilențial
urlete de discotecă
urcă înspre cer furnal.
Și o mâzgă grea de nori
ca o cearcănă pătează
plăcerile împreunate
cu dureri ce extaziază.
Frunze putrede și hoituri,
nunți botezuri, mult nimic
ca o trenă se prelinge
făcând viața înc-un holding.
Unde-s sufletele, Doamne!
Unde-s vrăjile cu luna
ce lumina alei în parcuri
și bucura întotdeauna?!
Ard cărți de versuri în butoaie,
ard amintiri, arde parfum…
Se încălzește-n scrum prezentul,
se lasă viitoru-n fum.
Unde e iubirea, Doamne!
Unde e frumosul pur,
unde sunt copiii lumii
învăluiți în drag și-azur?!
Droguri și beții acerbe
mint c-or reface tot ce-a fost
c-or readuce adevărul
și c-or să dea iar vieții rost.
Cazinouri, cafenele,
baruri cu aspect discret
toacă bani și casc-o lume
de paradis pe internet.
Și pleacă luna la culcare,
iar soarele apare-n dungă.
Începe-o nouă zi de viață
unii dormind, alții la muncă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu