joi, 26 ianuarie 2012

Carusel


Sunt eu, călătorul tomnatec,
am venit să stau puțin și să plec.
Schimbarea de-afar’ și din mine
Mă face voiajorul perfect.

Mi-e greu să mă mișc,
dar nici nu-i nevoie s-o fac.
Schimbarea de-afar’ și din mine
mă duce și-aduce-n hamac.

Astfel tot vin și tot plec, la-ntâmplare,
purtat în carusel de schimbări
c-o viteză ce crește într-una,
că nu mai am timp de visări.

Sunt eu, călătorul tomnatec.
Cum trec anii în voi și în mine!
Totu-i schimbat – și eu, și voi și decor…
Nu-mi dau seama dacă în bine.

Când eu sunt sus, lumea-i sub mine,
când lumea-i deasupra, eu sunt la pământ.
E contratimpul schimbării ce vine,
Contrastul teribil dintre gând și cuvânt.

Am venit și-acum plec… cine să-mi simtă iar lipsa?
Venirea-napoi depinde de soartă.
Și fără mine schimbarea-i în toi. Aștept eclipsa.
Am fost eu, călătorul plecat pe linia moartă…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu