Dedicație

Aş vrea să-nchin iubirii trecătoare

ce a venit ca să-mi vorbească-n şoaptă

un vers senin cu mângâieri uşoare,

un vers şi-o cugetare înţeleaptă.

Aş vrea să îi vorbesc discret de mine,

că-s dezolat, simţind că vei pleca.

Deşi-s convins că doar aşa e bine,

mi-e greu ca să te ştiu cu-altcineva.

Dar poate ar fi bine ca să mint,

să nu vorbesc nimic de despărţire,

să-i spun cum în prezenţa ta m-alint

şi cred în dreptul meu la fericire.

Sau nu. Poate-am s-o trimit direct la tine

să îi explici ce eu n-am înţeles de prost:

De ce renunţi când nu mai este bine

şi nu înduri să reînvii ce-a fost ?

Mai bine-i spun s-alunge despărţirea…

Dar fiindcă totuşi ea a fost să vină,

să-ţi lase ţie caldă amintirea,

iar mie să îmi lase-ntrega vină.