joi, 12 ianuarie 2012

Dedicație


Aş vrea să-nchin iubirii trecătoare
ce a venit ca să-mi vorbească-n şoaptă
un vers senin cu mângâieri uşoare,
un vers şi-o cugetare înţeleaptă.

Aş vrea să îi vorbesc discret de mine,
că-s dezolat, simţind că vei pleca.
Deşi-s convins că doar aşa e bine,
mi-e greu ca să te ştiu cu-altcineva.

Dar poate ar fi bine ca să mint,
să nu vorbesc nimic de despărţire,
să-i spun cum în prezenţa ta m-alint
şi cred în dreptul meu la fericire.

Sau nu. Poate-am s-o trimit direct la tine
să îi explici ce eu n-am înţeles de prost:
De ce renunţi când nu mai este bine
şi nu înduri să reînvii ce-a fost ?

Mai bine-i spun s-alunge despărţirea…
Dar fiindcă totuşi ea a fost să vină,
să-ţi lase ţie caldă amintirea,
iar mie să îmi lase-ntrega vină.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu