Retrospectivă

Viața o văd deja o escaladă,

un cuprinzător, mondial, ambițios maraton

ce-adesea crează din mers ambuscadă.

Nu voiam să simt plictis, nu-mi permiteam abandon

și-așa am ajuns gâfâind pe o culme tampon.

Nu o culme de ranguri, de destul sau de bani

am ajuns istovit, singuratic pe o culme de ani.

Acum înțeleg de ce toate-s vechi și toate sunt noi.

Dar nu știu dacă, de-acum, „înainte” înseamnă cădere-napoi,

uitare, nimic, neant, veșnicie, dor, judecată

ori risipire prin cele vechi, prin cele noi, așa dintr-odată.

Rămân ca să plec, voi plecați să rămâneți…

Clipa aceasta-i aici de-o vecie.

Intrat-am în ea, nimic nu-mi mai spuneți,

sunt vechi și sunt nou prin lumi ce-o să vie.