duminică, 29 ianuarie 2012

Tentative haiku: Risipiri



Trupul tău este templul
la a cărui intrare mă închin
ca dumnezeiescu-ți suflet
să-mi răspundă chemării
*
*     *
Sărut gura prăpastiei
prin care trece ecoul
despre tine
de pe celălat mal
*
*     *
Roua dimineților tale
limpezește zile și nopți
udă la rădăcină speranțele
care s-ar vesteji în uitare de tine
*
*     *
   Dimineața noaptea se pierde în zi
ziua se pierde seara în noapte
tu ești dimineața eu sunt seara
între noi se pierd zile și nopți
*
*     *
  Luna se scaldă în ochiuri de apă
făr' să se ude făr' să se-nece
tu ești luna
eu una din ape cu unda chemată tainic la cer
*
*     *
   Noaptea plânge în surdină
să nu trezească somnul adormiților
să nu tulbure visul îndrăgostiților
să nu iște durerea disperaților
*
*     *
Sunt vreo zeci de ani de când
doi oameni tineri m-au cules
fără să știe cu ce gând
din nu știu care univers
*
*     *
 Infinit solid infint lichid
înfinit de gaze infinit de foc
imperii care mă dispută
deși sunt un punct
*
*     *
Numărabile logodne ale atâtor timpuri
cu spații care au înflorit în straturi suprapuse
pe inele încrustate concentric în trunchiul arborilor seculari
și în fosile gnosiologice de scrieri din biblioteci alexandrine
*
*     *
Peștera în mine tăinuită
poartă galerii cu amintiri străvechi
și artefacte
despre cine sunt
*
*    *
Ploaia aceasta o dată
mi-a strâns cămașa de piele
iar astăzi te strânge pe tine
aproape de visele mele...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu