marți, 31 ianuarie 2012

Trezirea din mit

,,Să-ţi aminteşti că trebuie să uiţi
Să uiţi că trebuie să-ţi aminteşti”



Eram Adam,
tu erai Eva...

Timp nu era,
numai nisipul pe care noi grăbeam păcatul…

Nu şarpele a fost de vină,
nici mărul - ce ne-au dat imboldul!

Ci Dumnezeu,
când pentru-o clipă şi-a luat privirea de la noi,
pentru un şarpe şi un măr...

Ne-a alungat, gelos la culme,
ne-a decalat în timp şi spaţiu
şi ne-a pus iarăşi faţă-n faţă:

Eu nu pot să mai uit nimic,
tu nimic nu-ţi aminteşti.

Un comentariu:

  1. ,,Să-ţi aminteşti că trebuie să uiţi
    Să uiţi că trebuie să-ţi aminteşti”

    ...nu voi uita niciodata!

    RăspundețiȘtergere

poezii photo 13705172_1231808203518884_1212893254_n_zpsh9xa712a.jpg