Îmi venise așa…
un gând de la tine
un gând ca o ploaie
ca un zvon
ca un râs
Moartea-mi citea liniștit din psaltire...
Dar simțeam dinspre tine
ceva ca o foame
ca o boare
ca o pavăză
ca un plâns
Moartea-mi ținea mai departe prohodul
Dar venea dinspre tine o doină de dor...
Moartea-și avea lângă mine un nor
cu alai
cu dric
și cu cai
Dar venea dinspre tine o poftă de viață
de dezmăț
de ieșit la iarbă și-n piață
de-adunat flori
de scăldat în fâneață
Dar moartea la cap
ca o piază
mă liniștea cu seduceri de rai
Tu strigai
fără sunet
cu vorbe tăcânde
Moartea-mi făcea vrăji și descântec
Tu
habar nu aveai
cu mâini frămătânde
cu lacrimi și cruci
lui Dumnezeu te rugai
despre cum adunam
mere
cireșe
și nuci
despre iubire
iertare
și soare
Și moartea atunci
o moarte cu suflet
mi-a spus că o vreme de-acu
să mai stau
Mai pe urmă muri
sau pieri
sau pieri
Ruperea care-mi răstignea existența
ca un lanț îmi căzu
ca un vis se trezi
ca o noapte în zi se făcu
Și-n brațele tale
un crâng
un nud
un pat imens de nuntire
făcut-am ochi
ca să plâng
să te ud
că prea îmi zvâcneai în privire
Ieşirea din infern,
RăspundețiȘtergereprin puterea rugăciunii -
numai dacă crezi în iubire,
dacă ceri morţii-ndurare
dacă zâmbetu-ţi curat
e blajin, neîntinat,
dacă în loc de blestem,
scriem iubirii-un poem,
dacă în loc de ură,
punem aghiasmă în gură,
atunci, nici apele uitării,
nici bocitoarea disperării,
nici prohodul morţii
nu vor adormi viaţa
în sicriul de mătănii;
chiar dacă-i slăbită
şi neauzită,
va fi doina de jale
şi minunea ei,
iubirea…
Piata Univers
ȘtergereIti daruiesc cel din urma gand,
Iti daruiesc privirea cea mai calda,
Iti daruiesc un dar nedaruit,
Iti daruiesc cuvantul, lacrima, pamantul.
Iti cer un lucru necerut,
Iti cer iertare, iubire, impacare,
Iti cer un cent pentru chirie, un zambet si marinimie.
Iti cer din cer un semn, o raza, un indemn.
Iti cer ce-mi dai,
Iti dau ce-mi ceri!
Si cand acestea vom fi impartit
Vom darui-mpreuna reteta de cersit!