bate
nu-ți va deschide nimeni
ecoul disperării se sparge între ziduri
ușile au sensul numai spre-n afară
în frig și printre nuduri
tăcerea este clară
îți vezi chipul în ea
reverberând bătăi
în goluri ce separă
secunda de secundă
creierul de cord
moartea de iubire
pe mine și pe tine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu