Alcoolul

Alcoolul, decantat în transparente vise, îşi clatină-n pahare tăria şi aroma,

apoi turnat în gura secată şi coclită, abureşte mintea şi-ncetineşte ora.
 

Vreau să ciocnesc cu Labiş şi Esenin, să mă îmbăt cu Edgar Allan Poe,

să ne plouă Bacovia cu rime, iar când plecăm să n-avem încotro.
 

Rătăcitori pe-alei de vers să dăm de Eminescu şi de privire-arzândă a lui Nichita;

Topârceanu, Păstorel şi Minulescu să chicotească-n cor şi să ne dea cu tifla.
 

Omar Khayyam să peroreze-n versuri despre arta de a bea și de-a iubi,

iar Shakespeare să sădeasc-adânc în ființă dilema-i de „a fi sau a nu fi”.
  

Paul Valery, Baudelaire şi Mallarmé înjure ne-ncetat, în franţuzeşte,

pe chelnerii ce nici habar nu au în noaptea asta „pe cine deserveşte”.
  

Să degustăm doar vinuri de Târnavă, de Panciu, de-Odobești și Murfatlar

acolo unde Bachus, Dionysos şi Setilă din butuci de viţă şi-au făcut altar.
  

Maria lu’ Tănase și Edith Piaf, în vie consonanţă cu starea noastră-n bar,

să cânte doine sau balade româneşti și pariziene acorduri de pahar.
  

Mai vin’ şi tu, femeie, oricare-ai fi, frumoaso, te-neacă-n ochii tulburi ce te atrag în ei

şi întregeşte viciul cu-a ta iubire scurtă, căci vei fi iertată de oameni şi de zei.
  

Mai mult: te-ai regăsi-n poeme şi în ode mai vie, mai frumoasă decât eşti;

vei fi pe piedestale, vei fi divinizată, nu-ţi va mai fi rivală vreo zână din poveşti.
    

Beţia să ne ducă departe, în ţinuturi ce n-au mai fost visate de nici un muritor,

cu-abisuri şi înalturi în care numai geniul are acces deplin şi e stăpânitor.