marți, 21 februarie 2012

Dacă ai fi și-ai fi...


Vezi tu, iubito, fulgul care vine?
Așa mi-e sufletul de alb și de ușor…
Când mă voi așterne peste tine
Mă voi topi în lacrimă să mor.

Vezi tu, iubito, petala dintr-o floare?
Așa mi-e sufletul, din catifea coloră…
De nu mă uzi cu dragoste și soare
Vei veșteji lumina din corolă.

Vezi tu, iubito, marea nesfârșită?
Așa mi-e sufletul, de valuri asediat.
Tu intră și te scaldă liniștită
Posseidon de tine-i extaziat.

Vezi tu, iubito, pădurile și munții?
Auzi ecoul care vine din pământ?
Așa-mi sunt mie râurile minții,
Iar tu ești taina ce mă strigă din adânc.

Vezi tu, iubito, zmeul ce s-a-nălțat
Tocmai acolo sus, ca un zefir?
E sufletu-mi de tine încărcat…
Dar tu ai grijă rogu-te de fir.

Vezi tu, iubito, cerul plin de stele?
E sufletu-mi ce-ți licărește-n noapte,
Îți veghează somnul prin perdele,
Îți culege-n snopuri zecile de șoapte.

Vezi tu, iubito, scumpo, dac-ai fi și-ai fi
Lumea asta toată ar duce-o-n sărbătoare...
Dar lumea e cum e, se scaldă-n nerozii,
Iar tu ești numai gândul ce mă doare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu