Dacă ai fi și-ai fi...

Vezi tu, iubito, fulgul care vine?

Așa mi-e sufletul de alb și de ușor…

Când mă voi așterne peste tine

Mă voi topi în lacrimă să mor.

Vezi tu, iubito, petala dintr-o floare?

Așa mi-e sufletul, din catifea coloră…

De nu mă uzi cu dragoste și soare

Vei veșteji lumina din corolă.

Vezi tu, iubito, marea nesfârșită?

Așa mi-e sufletul, de valuri asediat.

Tu intră și te scaldă liniștită

Posseidon de tine-i extaziat.

Vezi tu, iubito, pădurile și munții?

Auzi ecoul care vine din pământ?

Așa-mi sunt mie râurile minții,

Iar tu ești taina ce mă strigă din adânc.

Vezi tu, iubito, zmeul ce s-a-nălțat

Tocmai acolo sus, ca un zefir?

E sufletu-mi de tine încărcat…

Dar tu ai grijă rogu-te de fir.

Vezi tu, iubito, cerul plin de stele?

E sufletu-mi ce-ți licărește-n noapte,

Îți veghează somnul prin perdele,

Îți culege-n snopuri zecile de șoapte.

Vezi tu, iubito, scumpo, dac-ai fi și-ai fi

Lumea asta toată ar duce-o-n sărbătoare...

Dar lumea e cum e, se scaldă-n nerozii,

Iar tu ești numai gândul ce mă doare.