joi, 10 mai 2012

Destin

Imagine via A Scenery Of Loss - Natalia Drepina Photography

M-am insinuat în viaţa asta banal şi mic, un biet copil,
fără să-mi pese de-aventura ce mă va face inutil.
M-am îmbătat din prima clipă de gustul vieţii-amăgitor,
şi dus pe-a timpului aripă m-am pomenit un călător.

M-am complăcut cuprins de drogul de-a fi oriunde un străin,
de-a vrea să sufăr la-ntâmplare, de-a nu vrea ajutor divin.
Am poposit un timp în gloata de oameni mici şi fără ţel,
apoi mi-am încercat iar soarta în mărunţişuri fel de fel…

Găsind, astfel, credinţa oarbă că omul e dator să lupte
m-am agăţat de ea-ntr-o doară dar căzut pe căi abrupte,
m-am poticnit plin de durere şi-nvins de neputinţa mea,
m-am ridicat spre alte sfere, la Dumnezeu, sus, lâng-o stea.

El mi-a întins atuncea mâna arătând sâ-ncerc Iubirea.
Am căutat şi caut zâna ce să-mi domolească firea
şi dragostea în anotimpuri mi-a trecut zvâcnind prin vine,
a-ngrămădit minuni de-a pururi, m-a făcut să uit de mine.

Dar astăzi, când ţi-a venit rândul să treci prin sufletu-mi deschis,
am simţit că aş păstra gândul ce-ar vrea ca să mă dea învins 
în faţa frumuseţii tale, sub privirile-ţi mirate
şi să renunţ la căutare, la speranţele-mi deşarte.

Şi totuşi ştiu că niciodată n-ai să-mi înţelegi chemarea
spre taina vieţii devastată de timpul ucigaş, de zarea
în care cu dorinţi haine vreau să dezleg necunoscutul
ce se-ascunde laş în tine, la fel ca-n mine sau ca-n altul,

ne cheamă-n viaţă cum îi place, ne uneşte ca-ntr-o carte,
ne mişcă-ncolo şi încoace şi tot el ne dă în moarte…
Tu n-ai să vrei să ştii nimica. Îţi vei apăra iubirea,
iar gelozia ta sau frica vor voi să-mi ia pornirea

ce m-a făcut un nestatornic, un naufragiat al sorţii,
un secundar mic de ceasornic ce bate trist în toiul nopţii
şi-n zorii zilei se opreşte (când arcul i-a slăbit de tot)
şi nici o clipă nu-ndrăzneşte să-ncerce să-l mai ia din loc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu