Mi-s crengile înzepezite încă
dar prin subțiori simt iarăși ghiocei
și-n liniștea din mine, tot adâncă,
o muzică trasează noi alei.
De inima putea-va iar înmuguri,
o să-ți aștern covor de iarbă verde,
iar doi boboci de rață îți vor gânguri
gându-mi care, când te văd, iar fierbe.
Te rog să vii să îmi dezgheți izvorul
amintirii care de tine strâns mă leagă,
pune flori pe maluri, cădură în tot dorul,
că tu-mi ești astăzi noua primăvară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu