joi, 1 martie 2012

Ană


Ană de pe Murăş,
Ană de pe Prut,
Ană de pe Argeş,
De pe Olt – iar Ană !

Aud c-ai fost bolnavă,
că ţi-a fost greu.

Da’ nu-mi spui.
Mi-o spun suspinele doinelor noastre,
Ană!…

Ţi-ai frământat viaţa în lut,
în lutul de pe Murăş,
de pe Prut,
de pe Olt şi Argeş.
Dar taci.

Îmi susură jalea doinelor noastre,
Ană!…

Ion te iubeşte ca nimeni pe lume
dar pleacă cu treburi adesea de-acasă,
iar tu îl aştepţi cu cina pe masă.

S-aude din dorul doinelor noastre,
Ană!…

Eşti ca o salcie pletoasă
fără de care nici Murăşul,
nici Prutul,
nici Oltul
şi nici Argeşul
n-ar avea la ce mai curge.   
   
Se simte din susurul doinelor noastre,
Ană!…

Ană,
Străbătând secole de ape…

Un comentariu: