Meditație

Este tulburător să constați că, uneori, timpul face ca lucruri care îți aduceau bucurii incredibile, pe care le știai frumoase, proaspete, vii, importante să devină mai târziu urâte, ofilite, sălcii, respingătoare. Și nu e vorba aici de perisabilitatea lucrurilor (care de obicei le sporește valoarea sentimentală și obligă la sporirea atenției pentru conservarea lor), cât mai ales de stingerea irefutabilă a sentimentelor puternice care te legau cândva de acele lucruri și care le dădea o vrajă anume. În atare condiții îți vine să te și răzbuni pe astfel de lucruri, să le arunci la coșul de gunoi învățând să uiți și să substitui cu resemnare ceea ce a fost cu ceea ce ar fi să mai vină: înlocuiești în suflet amintiri noi cu speranțe vechi.

Amos Oz: Poţi găsi iad sau rai în fiecare odaie. În spatele fiecărei uşi. Un strop de răutate şi oamenii sunt unul pentru celălalt iad, un strop de îndurare şi oamenii găsesc unul în celălalt raiul.

Și ne este atât de șubred adăpostul că ajungem să depindem de stropii de ploaie ce se abat necontrolat peste noi; cerem îndurarea norilor când Cerul e mereu acoperit...

"Doamne, câtă tristețe și frunză!

Te dărui și n-ai cui,

Te dărui nimănui.

Buzele se desfac zâmbind a milă,

Vinul gâlgâie-n silă"........

(Nicolae Labiş: "Ceas greu" )

Vai! De unde atâta tristețe pe capul tău, Labiș? Nu vezi ce frumoasă și veselă e... viața asta?! Ce dacă-i numai o poveste chestia cu Moșul? El tot va veni de Crăciun și nu mai e mult...

Opreşte! - de Marin Sorescu

Opreşte!

A răcnit sufletul,

Opreşte să mă dau jos!

Sunt sătul de atâtea corvezi,

De-atâtea determinări, obligaţii şi legi,

Eu am fost făcut să fiu liber!

- Nu pot să mă opresc,

I-am spus pământului,

(Pământul din mine),

Dă-te jos din mers,

Dacă-ţi dă mâna

Şi fă-o chiar acum,

Când eu o virez

Spre scârbă şi tină.

Dă-te jos în cer,

Prietene de-o viaţă,

Te iau când revin.

Ce dacă încă se mai bucură din tristețea mea?!... Acum m-am lecuit și sunt liber! De ce să-mi mai pese? Înlocuiesc în suflet amintiri noi cu speranțe vechi și m-oi trece cumva și de noaptea asta...

Dacă suferă cu adevărat și continuu cineva, atunci aceștia sunt solitarii, cei care se retrag în suferință și nu defulează decât în ei înșiși. Ceilalți, în contact cu alții și angajați în "diverse", reușesc să-și suspende sau să atenueze stările deprimante.