Peisaj

Se va sfârşi curând și mersul cadențat al inimii

care mirific se va preface într-o plutire pe aripi de cânt

  

Va mai rămâne somnul unei statui de lut mărturie

plămădită din reconstituirea rătăcirii pașilor

Sufletul se va catapulta sus-sus

să se poată oglindi crucificat

în intersecția pe care a desenat-o jos

pe pământ

Lumea se va împrăștia 

tot în patru direcții cardinale

cu durere echivalentă pe orice traseu

Arătând fie ca munții

fie ca prăpăstiile

fie precum gurile vulcanilor nestinși

La apogeu va fi stârnit un tsunami

iscat să m-ajungă din urmă

Peisajul acesta se va contura nepieritor

și va deveni noua mea făptură

Din el vor lipsi 

pitite într-o rană cicatrizată

umbra părerilor de rău

strălucirea culorilor despre tine

pentru că prea va fi totul cum a fost

iar ideea e să-ncerc s-o iau de la-nceput