vineri, 3 februarie 2012

Peisaj





Se va sfârşi curând și mersul cadențat al inimii
care mirific se va preface într-o plutire pe aripi de cânt
  
Va mai rămâne somnul unei statui de lut mărturie
plămădită din reconstituirea rătăcirii pașilor

Sufletul se va catapulta sus-sus
să se poată oglindi crucificat
în intersecția pe care a desenat-o jos
pe pământ

Lumea se va împrăștia 
tot în patru direcții cardinale
cu durere echivalentă pe orice traseu

Arătând fie ca munții
fie ca prăpăstiile
fie precum gurile vulcanilor nestinși

La apogeu va fi stârnit un tsunami
iscat să m-ajungă din urmă

Peisajul acesta se va contura nepieritor
și va deveni noua mea făptură

Din el vor lipsi 
pitite într-o rană cicatrizată
umbra părerilor de rău
strălucirea culorilor despre tine
pentru că prea va fi totul cum a fost

iar ideea e să-ncerc s-o iau de la-nceput


Un comentariu:

  1. un peisaj introspectiv de o neingaduita umanitate -----------
    o statuie de lut plămădită din reconstituirea rătăcirii pașilor mei
    ----------
    mereu aceeasi , dar in directii opuse (mie)
    ------------
    o seara frumoasa. :)

    RăspundețiȘtergere