știu bine c-am împrăștiat norii din sufletul meu
i-am dus pe cerul sufletului tău
pentru că prea mă ardea cu strălucirea lui
îmi răscolea neputința înălțărilor
căsca prăpastie imosibilă între trecut și prezent
am împrăștiat nori grei cu funingini pe cer senin
și mi-am estompat sursa luminii și căldurii
doar să nu mă mai văd cum sunt
am stins lumini, am adus frig, am iscat un viscol cumplit
și am intrat în iarna care doar mă amenința
și-mi dădea fiori
am împrăștiat nori și m-am învelit în răceală globală
dincolo de mine vara-i în toi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu