luni, 6 februarie 2012

Răceală globală



știu bine c-am împrăștiat norii din sufletul meu
i-am dus pe cerul sufletului tău
pentru că prea mă ardea cu strălucirea lui
îmi răscolea neputința înălțărilor
căsca prăpastie imosibilă între trecut și prezent

am împrăștiat nori grei cu funingini pe cer senin
și mi-am estompat sursa luminii și căldurii
doar să nu mă mai văd cum sunt

am stins lumini, am adus frig, am iscat un viscol cumplit
și am intrat în iarna care doar mă amenința
și-mi dădea fiori

am împrăștiat nori și m-am învelit în răceală globală
dincolo de mine vara-i în toi

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu