Motto: Când ne punem marile întrebări existențiale ceva extraordinar se întâmplă în mintea noastră...
În care sens mi-este nonsensul?
În ce-ntuneric sunt lumină?
În ce-amintire mi-e uitarea?
În care tribunal am vină?…
În care ceas sunt o secundă?
Pe care cer sunt albă scamă?
În ce iubire sunt blestemul?
Cine a scris la a mea dramă?…
În care noapte sunt un fulger?
Cometă a cărei galaxii?
De am trădat, pe cine oare?
Sunt între morţi sau între vii?…
În care timp mi-e contratimpul?
În ce întreg sunt doar o parte?
În care rost îmi e nerostul?
Şi ce cuvânt sunt într-o carte?…
În ce neant sunt material?
Din care haos m-am clădit?
Mă duc sau vin înspre ceva?
Când m-am trăit, când m-am murit?…
Sunt o senzaţie, o raţiune?
Nelinişte, ori sentiment?
Sunt o-ntâmpare, un semn anume,
sau sunt un nimenea fervent?
De ce sunt singur în vacarm?
De cin’ mi-e dor? De ce mi-e silă?
Cine mă face şi desface?
Sunt tolerant, îmi este milă?
Sunt un strigăt în tăcere?
Sunt uriaş, ori un pitic?
Sunt avorton sau sunt iubire?
Sunt cineva sau sunt nimic?
Mă simt pierdut ca o planetă,
rostogolit de legi contrarii.
Între o moarte şi-altă moarte
mă-ncearcă viaţa în solarii…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu