Ascult încordat și aud doar tăcerea
un vuiet de mare captiv într-o scoică
ecou de cuvinte culcate-n durere
legănate-n visare pe undă de doină
Stinsă-i chemarea ce-am trimis-o la tine
și mut e refuzul pe care mi-l dai
m-amăgesc cu resturi de amintire
le compun să îmi pară că-s iară în rai
O vorbă plutește și-aștept să se-așeze
s-o-nfig de-ncâtare în tăcerea de-acu
oglindă cu tine să îmi afișeze
dar din păcate acea vorbă-i NU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu