Stropi de timp

Plouă,

iar stropii…

stropii sunt timp.

Atâta timp n-a mai fost niciodată…

Saturat de timp e prezentul,

viitorul de pe-acum e petrol;

adâncurile toate ies negre,

numai noroi şi nămol.

Curat nu este nici cerul:

sus sunt râuri de nori

curgând într-o deltă uriaşă.

Impermeabil e timpu-napoi!

Liane, hăţişuri de timp,

zgârie civilizaţia umană…

Trecutul, agonic, cu faţa la noi,

duhneşte ca şi o rană.

Ură, războaie, trădări şi suspine,

în rame de dragoste zac.

Galeria aceasta de nouri,

plouă, trăznind într-un lac.

Fulgeră gândul şi tună prostia

prin timpul ce trece şi vine mereu…

Bolta apasă, Pământul mai ţine,

dar plouă într-una mai mic şi mai greu.

Plouă.

Stropii sunt timp…

Atâta timp n-am văzut nicidată!…