joi, 29 martie 2012

Delir (1)


azi-noapte 
din senin
dintr-un adânc de taină
pe care-l ocoleam să nu m-aprind
m-am transformat 
și am purtat o haină
de vreme rea
de monstru 
ori de fiară
cu fulgere și cu scântei de-argint

m-am năpustit în juru-mi
de beznă și-ndoială
mobilat atent cu cei la care țin
am lovit și-am spart la nimereală
toate acele lucruri de care mă anin
să nu mă surp din lumea mea reală
toate acele bunuri ce-n viață mă mai țin
orbit și surd și mut 
și gol 
și-atât de plin

am defrișat
am ars
am aruncat în aer
apocaliptic și tot mai ne-nfrânat
altaru-n care ca un ateu păgân
m-am rugat smerit ș-am așteptat
ca să primesc în schimb o mască de bătrân

aș jupui-o ca să dezvălui fața 
celor ce în lume pe față i-am purtat
i-aș scoate ochii 
din ei să nu-mi răsară sila
i-aș perfora timpanul 
să n-aud pași din mila
marșului funebru care-mi va ține trena 
de vise transparente între opaci regrete

nestăpânit eram în noaptea ce curgea
ziua îmi bătea în geamuri să-i deschid
în bezna incendiată știu c-am vrut să sting
fără regrete
lumina ochilor de-argint
ce mă priveau de gheață prin perete

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu