Sunt ore lungi ce-şi clatină secunda
în inerţia de argint din clopot.
Ore pe-un cadran ce-şi poartă mersul
în cerc vicios şi candenţat, cu tropot.
Ore ce se-ajung mereu din urmă,
aceleaşi ore ce n-au mai fost vreodat;
Ore de rutină, inegale,
ce tot lovesc mărunt şi disperat.
Ore de adio și de legământ;
ore de nimic și de total,
Ore de concret sau de pământ,
ore de neant și de ideal.
Ore-n meridiane înșirate
din cioburi de secunde incolore
Ore albe, ore-ntunecate,
atât de mute că devin sonore.
Ore care curg și ore ce băltesc
până se prefac în repetate ere;
Ore colțuroase ce rănesc
și ore ce învăluie în sfere;
Ore ce adorm și ore ce trezesc,
ore de târziu ori prea devreme...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu