vineri, 2 martie 2012

Viitorul a venit prea devreme


Viitorul a venit prea devreme…


Ne-a găsit pe toţi la micul dejun,
fără unt şi fără brânză,
ne-a găsit sorbind tema prezentului aburind de incertitudine.

Sunase deşteptătorul cu jumătate de oră înainte,
trezind plânsul copiilor din somnul uitător de foame,
sfârşind coşmarul părinţilor
rămaşi la ore suplimentare cu o seară-nainte.

S-a prefăcut că nu vede
când ne-am potrivit dibaci resemnările peste toate limitele răbdării
fixându-le cu ace de siguranţă pentru orice avea să vină.

De bună seamă că a observat, cu aceeaşi discreţie,
cum ne-am pitit printre faldurile umbrelor noastre
demnităţile,
pentru că nu mai aveau valoare de întrebuinţare.

Ar mai fi văzut cu siguranţă şi altele nevăzute,

Dar cineva murmură îngrozit chiar atunci:

- A venit prea devreme!

Ne-a trezit vocea aspră a celui ce ne era Tată:

- La naiba! Suntem în întârziere!

Şi-am zorit fiecare în treaba lui.

Un comentariu:

  1. Publicat în „POEZIA” nr.2/2012, revistă de cultură poetică ce apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România (poeme „de sertar”)alături de „Circulară”. Mulțumesc pentru asta Redacției și Colegiului prestigioasei revistei ieșene.

    RăspundețiȘtergere