Viitorul a venit prea devreme

Viitorul a venit prea devreme…

Ne-a găsit pe toţi la micul dejun,

fără unt şi fără brânză,

ne-a găsit sorbind tema prezentului aburind de incertitudine.

Sunase deşteptătorul cu jumătate de oră înainte,

trezind plânsul copiilor din somnul uitător de foame,

sfârşind coşmarul părinţilor

rămaşi la ore suplimentare cu o seară-nainte.

S-a prefăcut că nu vede

când ne-am potrivit dibaci resemnările peste toate limitele răbdării

fixându-le cu ace de siguranţă pentru orice avea să vină.

De bună seamă că a observat, cu aceeaşi discreţie,

cum ne-am pitit printre faldurile umbrelor noastre

demnităţile,

pentru că nu mai aveau valoare de întrebuinţare.

Ar mai fi văzut cu siguranţă şi altele nevăzute,

Dar cineva murmură îngrozit chiar atunci:

- A venit prea devreme!

Ne-a trezit vocea aspră a celui ce ne era Tată:

- La naiba! Suntem în întârziere!

Şi-am zorit fiecare în treaba lui.