vineri, 2 martie 2012

Cântec de lebădă


cântă tăcerea prin linul din ape
înalt semn de-ntrebare
e gâtul lebedei care
a venit în mine să-noate

îmi cântă mut în plutire
tăceri înalte și joase
timpul în mine își coase
gând de dansat în murire

mă bea lebădă albă și neagră
nu pot penajul să-l ud
trupu-n mlaștini l-ascund
tăcerea-mi rămâne întreagă

cuvinte mute, sunete surde
s-au încâlcit în timpanele mele
pânză păianjen și-otravă de stele
le sufocă în gânduri absurde

un țipăt de moarte tăcerea ascunde
solitudinea demnă mă învelește
dor de iubire inima-mi crește
mă trec lebede de-ntrebări profunde

2 comentarii:

  1. Porti paradisul in piept,eternitatea pe crestet si lumina in degete...binecuvantat esti OM in nemurire sa te nasti perpetuu!!!
    Multumesc pentru frumusetea din tine!

    RăspundețiȘtergere