Eseu cu Sinele

Nu știu cum se face că unele dintre cele mai semnificative trăiri le consumăm conștientizându-le tardiv sau neconștientizându-le deloc. Iată ce mi-a fost dat să conștientizez, să trec prin filtrul meditației. Mi-a venit, nu știu cum să gândesc că sinele nostru individual viețuiește pendulând între o lume a realului, materială, implicit materialistă, hrănită prin ea însăși de concretețe și de oportunism, dirijată de voință (parțial personală, parțial naturală) și o lume a visării, a iluziilor, guvernată deci de himere si in care timpul nu are valoarea secundei, a orei, ci a succesiunii imagistice. Lumile acestea sunt populate de personaje comune, adică aparținând și unei și alteia, dar și de personaje proprii, de neregăsit nici la una, nici la cealaltă. Posibil că tentativa imposibilă de a concilia și unifica aceste lumi să fie motivația suficientă a setei de viață, a resorului ei launtric.
Mi-a fost dat să descopăr o a treia lume în care mi se extinde viețuirea: realitatea virtuală. Personajele ei sunt din lumea reală, însă se abstractizează cumva într-o lume virtuală. Aici pot căpăta un contur al dimensiunilor pierdute prin transfer, „îmbrăcate” sau „ornate” din imaginație. Sunt posibile întâlniri ale acestor personaje în lumea reală, având drept consecințe fie o rămânere definitivă în real, fie o revenire la spațiul comun virtual, fie o destrămare definitivă a oricăror raporturi.