miercuri, 11 aprilie 2012

Tăcerile tale


Tăcerea ta-n reliefuri de podiș
m-alunecă fără opriri la vale,
rotogol de iarbă-n amestec cu prundiș,
ghem de îndoieli, de doruri și de jale.

Mi-am rănit speranța, visul, așteptarea
în pietre de tăcere, în stânci de rugăminți,
gândurile-mi toate s-au disperat pe calea
în care tu zâmbești cu sensuri și-n tăceri te-alinți.

Privesc cu deznădejde, ascult cu încordare,
primesc sugestii ca cele ce doar Dumnezeu le dă;
ca stele verzi roiesc doar semne de-ntrebare,
în juru-mi joc de iele goale, beznei mă predă.

În culori graffiti am dat absconse nume
tăcerilor de zid ce mi le-ai scos în cale,
mi-am conturat durerea cu simboluri anume,
cu forme preaciudate în idei bizare.

Suprarealism, absurd, abstract, cubism
fac din universul tăcerilor ce-ai strâns,
un cimitir de taine ce-l ud doar cu lirism,
cu flori de stâncă-n rouă de atâta plâns.

3 comentarii:

  1. Acest blog mi-e f.drag si va fi mereu locul meu de taina...imi regasesc sufletul in tot ce e scris si iubesc absolut totul. Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  2. Poezia vieţii tale-mi este foarte asemănătoare...un adânc ce doare, doare!

    RăspundețiȘtergere

poezii photo 13705172_1231808203518884_1212893254_n_zpsh9xa712a.jpg