miercuri, 16 mai 2012

Emily Dickinson (10.12.1830 - 15.05.1886)



Poetă americană, precursoare a imagismului literar promovat după ea de Amy Lowell (1874 -1925), 
Ezra Pound (1885 - 1972) sau Hilda Doolittle (1886 - 1961).

Emily Dickinson și-a petrecut aproape întreaga viață în casa părintească din Amherst (Massachusetts). A studiat la Academia și Seminarul pentru Femei din localitatea natală. A început să scrie prin anii 1850 și după 10 ani experimenta curajos limbajul și prozodia, uza de cuvinte vii, exacte, concise, deși folosea doar catrenul simplu și metrica imnurilor protestante. Scrierile ei, prin profunzime, intensitate, tumult, sensibilitate contrastează cu existența sa retrasă, liniștită, rutinară, ternă. Se consemnează că din 1870 nu și-a mai părăsit locuința, a încetat să primească vizite și se îmbrăca numai în alb. Din cele 1775 de poezii, doar șapte au văzut lumina tiparului în timpul vieții ei. Publicarea postumă, încheiată în 1955 cu operele sale complete, a atras mai întâi atenția prin numărul considerabil de cititori. Mai apoi critica a reliefat originalitatea stilului ei literar, în aparență simplu, axat pe poeme despre dragoste, moarte și natură.
Odată cu publicarea integrală a operei Emily Dickinson a fost clasificată între primii trei poeți importanți ai Americii.

Pentru frumos m-am stins

Pentru Frumos m-am stins, şi-abia 
M-au dus la groapă, când,
Vecin, un mort pentru-adevăr
Mi-au pus lângă mormânt;

El mie, blând: „De ce-ai murit?"
„Pentru Frumos", i-am spus;
„Şi eu, la fel, pentru-Adevăr;
„Fraţi suntem”, mi-a răspuns. Aşa, ca două rude, noi

La vorbă ne-am întins
Până ce muşchiul ne-a cuprins
Şi numele ne-a şters.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu