Îmi
făceam liniștit plimbarea prin vis
rătăcind
pe aleile nopților albe,
în
dreapta și-n stânga cu negru abis
ce-l
simțeam din ochi cum mă soarbe.
Nici acum
n-aș fi vrut să-l privesc în adânc,
știam
demult că de-l înfrunți el te fură,
dar un
strigăt de jale, de dor s-a răsfrânt
până în
inima-mi naivă și pură.
Mintea-mi
spunea să evit să mă uit,
abisu-i
parșiv, te-nchide-n privire,
dar
tainica voce m-a pescuit,
m-a captivat
de frumos și uimire.
Frica-mi
șoptea să nu mă avânt,
să nu mă
las ispitit de-o chemare,
abisul
e-un sinistru și lacom tărâm,
o
închisoare fără scăpare.
Tânguitul
acela parcă-l știam,
venea din
genune, era ancestral,
fără să
știu eu parcă-l iubeam,
striga după mine de pe celălalt mal.
Dorul de
viață-mi spunea departe să fug,
abisul are
două, chiar mai multe fațete,
dar
chemarea aceea mă ardea ca un rug,
avea note
vii, colorate, concrete.
Și-ascundea încruntarea în zâmbet cețos,
aburii lui ieșeau din foc ca un fum de țigară;
simțeam cum vâltoarea-i mă-ntoarce pe dos
dar tot îmi doream să cobor în a lui gară.
Și-ascundea încruntarea în zâmbet cețos,
aburii lui ieșeau din foc ca un fum de țigară;
simțeam cum vâltoarea-i mă-ntoarce pe dos
dar tot îmi doream să cobor în a lui gară.
Nu mai
știam de-s în vis ori sunt treaz,
mi-am dat
drumu-n abisul de spaime
și
de-atuncea sunt nevăzutul talaz
ce-n surzenie
strigarea și-o sparge.
Măiestrie!
RăspundețiȘtergereAsociaţii de expresii şi imagini interesante, adânci, vaste, inedite...
Felicitări din toată inima!
.
Aurora, cu admiraţie şi încântare
Mulțumesc, Aurora!
Ștergere